Zona se aflată în interiorul perimetrului Piatra Craiului – Leaota – Codlea și cuprinde locuri explorate precum Fundata, Fundățica, Șirnea, Peștera, Măgura, Poiana Mărului. Prezența munților devine un fundal al plimbărilor, creând o permanentă tensiune și schimbări rapide de atmosferă. Dealurile sunt rotunde și pline, cu întinderi de păduri, livezi sau nutrețuri.

Lemnul devine, în mod intim, parte a construcției. Găsim grajduri acoperite cu șiță, trunchiuri de copaci sau scânduri, ca un unic material acoperiș-perete, dar și variante mai compacte ale acestora, cu baza din cărămidă. Un fel de construcție multifuncțională, grajdul primește uneori depozitări totale pe una dintre laturi, cu polițe deschise către peisaj, depozitarea însăși devenind fațadă, iar alteori adăpostește deasupra fânul – hrană și, totodată, element termoizolant. Se întâmplă chiar ca acestuia să îi fie adăugată o anexă, o anexă la anexă, nevoia fiind un lucru materializat imediat, nemijlocit.

Odăile, prezențe istorice în peisajul local, și-au păstrat un rol aparte în geografia gospodăriilor pastorale montane locale până foarte recent. Cultura fânului, așa cum o numea Vintilă Mihăilescu, nu presupune numai un set de practici de cosit și așezat în clăi fânul în familie sau apelând la clacă sau munca contractată dar și pe cele de depozitare în aceste infrastructuri elaborate care sunt adăposturile, gospodării sporadice în care, așa cum ne relata un localnic din Fundata, căldura era furnizată – la nevoie – în anotimpurile reci în zona superioară a acestora de respirația cornutelor mari și mici care viețuiau separate doar de un perete de lemn de oamenii lor. Similare locuințelor de mici dimensiuni ale satelor de vară, odăile joacă un rol esențial în zonele pastorale care depind de fân pentru hrana animalelor în timpul iernii. Aceste așezări sunt utilizate cu precădere în regiunile montane și submontane, unde pășunatul și producția de fân sunt vitale pentru economia locală iar una din principalele funcții ale acestora este, printre altele, asigurarea unei provizii de hrană pentru animale pentru anotimpul rece, în timpul verii, animalele sunt mutate pe pășunile alpine, iar terenurile de la altitudini mai joase sunt dedicate exclusiv cositului și producției de fân. Această separare permite acumularea unor cantități suficiente de furaje pentru iarnă. Esențiale pentru economia pastorală pentru că oferă un echilibru între pășunat și producția de fân și asigurând astfel sustenabilitatea creșterii animalelor în zonă până foarte recent, o parte din odăile din zonă au început cu un deceniu în urmă – prin îmbătrânirea populației și schimbarea ocupațiilor care asigură veniturile gospodăriei – să fie subutilizate și să se deterioreze.