Odaia

Odaia este imaginată ca o unică încăpere – o unitate de locuit – ce se extinde către peisaj pe o singură latură, printr-o suprafață vitrată și o terasă. Această direcționalitate orientează și fixează construcția în loc. Planul pătrat și acoperișul în patru ape, cu luminator central, fixează interiorul și creează o tensiune în relație cu orientarea unidirecțională către peisaj. Exteriorul preia materialele locului și poate avea fie un unic material acoperiș-perete – lemn, fie diferențiat: acoperiș din stuf și paie și pereți din lemn, în funcție de loc și resurse. Construcția are o înălțime mică, umană, și o siluetă ce amintește mai degrabă de o odaie de depozitare sau de un adăpost pentru animale.